Memoria începutului

Silviu Bejan

Cel dintâi director al școlii

 

Conducerea Liceului C. D. Loga a fost încredințată, în 7 august 1919, profesorului Silviu Bejan, omul providențial ce va pune temeliile unei școli în care se va forma elita intelectualității românești, o școală cu nume și renume în tot vestul țării. Tânăr, entuziast participant la Adunarea de la Alba Iulia, preia o clădire devastată în timpul războiului și reușește să închege un corp profersoral eterogen ca formație, gata să se ocupe  de educația unei generații de elevi cu un comportament deviat de evenimente nefericite. Manualele lipseau, cărți în limba română erau puține; de materiale didactice nici nu putea fi vorba. În câteva luni, școala va avea laborator de fizico-chimice, o bibliotecă, un muzeu de științe naturale. Elevii cântă  într-un cor, ordinea și disciplina cuprind viața acestei instituții. Directorul ține prelegeri pe teme educative, se ocupă de aprovizionarea cu manuale ca un apostol al culturii românești: ”Sârguință, punctualitate, însuflețire și devotament să vadă elevii în dascălii lor și așa vor înțelege că vremea de agitație războinică a trecut și pe toți îi așteaptă o muncă serioasă”.

Are convingerea că dascălul care grămădește în mintea elevului numai cunoștințe nu e mai mult decât un meseriaș. Dar profesorul care, pe lângă cunoștințe tinde să formeze caractere morale – e un artist. A format caractere puternice și frumoase, le-a trezit în suflet mândria națională, încrederea în ei și încrederea în țară. N-a fost un pedagog dogmatic și autocrat; s-a impus prin competență profesională, tenacitate, răbdare și timp de aproape două decenii a condus destinele câtorva promoții de elevi, până în 6 mai 1940, când se stinge, mult prea devreme, în timp ce corecta lucrările elevilor săi.

S-a pus pe sine jertfă în numele unui ideal, acela de a fi un adevărat dascăl de cuget și simțire românească, și s-a dăruit cu toată ființa primului focar de cultură din metropola Banatului, pentru ”susținerea și ridicarea sentimentului național la tinerimea ce va avea fericirea să cerceteze această școală”.

 

Prof. Emilia Ungureanu