Activitatea didactică şi educativă este începută la Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara de un grup de profesori, gata a se dedica deplin formării viitorilor elevi în spiritul celor mai înalte valori morale, culturale şi naţionale.
Principiile pe care îşi propun să le urmeze în formarea tinerilor şi pe care le-au lăsat moştenire următoarelor generaţii de profesori ai şcolii sunt consemnate în procesul verbal al primei „conferinţe” a corpului profesoral al liceului, din 1919. În termenii epocii, recunoaştem afirmarea unor valori şi principii precum: colaborare şi acţiune convergentă în actul educaţional; rigoare şi implicare; dimensiunea ştiinţifică şi culturală a educaţiei; refuzul imixtiunii politice; promovarea intereselor şcolii.
Proces- verbal,
luat la prima conferinţă a corpului profesoral de la liceul „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara, ţinută la 11 Octombrie 1919
Prezenţi: Silviu Bejan, director, dr. Ion Roşu, Silviu Pascu, Constantin Cioflec,
Petru Ilieşiu, Iosif Velcean, Nicolae Ribariu, Aurel Halerovici, Gheorghe Andraş şiGheorghe Chirvase, profesori.
Notar: Iosif Velcean.
Directorul Bejan, într-un discurs mai lung, salută corpul profesoral, adresânduse în primul rând celor din vechiul regat, care şi-au părăsit căminul strămoşesc pentru ca, în ciuda tutror greutăţilor, să ne vină în ajutor. Au venit să ne redea împrumutul. Pentru că au fost timpuri când învăţaţi ardeleni au trecut Carpaţii. Abia cu o sută de ani în urmă, un dascăl neînsemnat de dincoace se aşeza la Bucureşti şi, înfiinţând prima şcoală românească, da naştere sentimentului şi culturii româneşti.
Acest împrumut de mare însemnătate ni-l redau acum însutit colegii de dincolo, cari au adus cu ei adevărata cultură românească, graiul dulce, vestind că, de acum încolo, la Bucureşti răsare soarele pentru toţi românii.
Se adresează în urmă profesorilor de aici, din cari unii şi-au părăsit cariera de până aci, poate mai uşoară şi mai bogată în cele materiale, pentru că, conştii de însemnătatea mare a şcoalei, au grăbit să-şi pună cunoştinţele şi toată energia sufletului în serviciul şcoalei româneşti.
Prin şcoală, prin dascălii de aici şi din vechiul regat se va face logodna sufletelor româneşti de pretutindeni.
Să conlucrăm deci cu toţii la prosperarea primei şcoli româneşti secundare din metropola Banatului, menită să devină un izvor nesecat de cultură românească şi un focar pentru susţinerea şi ridicarea sentimentului naţional la tinerimea ce va avea fericirea să cerceteze această şcoală.
În scopul conlucrării unitare, de la care depinde în mare parte promovareavieţii şcolare şi scopul învăţământului, directorul roagă întreg corpul profesoral să ţină sus şi tare la bună înţelegere, fiind aceasta prima condiţie la conlucrarea armonică ce garantează sporul în greaua noastră chemare.
Prestigiul şcoalei şi al corpului didactic pretinde ca să fim cu toţii una în îndeplinirea cu conştiinciozitate a datorinţelor şi să avem un singur ideal, formarea sufletului românesc la tinerimea ce ni s-a dat spre creştere şi cultivare.
Avem dorinţe foarte mari ca să educăm tinerimea şi s-o înzestrăm cu armele ştiinţei şi ale culturii, să întărim întrânsa mândria naţională, încrederea în ţară şi în conducătorii ei, să dezvoltăm simţul de datorie, morala creştină şi devotamentul pentru binele obştesc. Ca să putem lucra cu rezultat e de lipsă ca munca noastră să fie concentrică, armonică şi bine stabilită. Să ne ferim a servi interese particulare, să stăm departe de lupte de partid şi să ne ferim de a ne consuma forţele şi vocea de lucru amestecându-ne în daraveri mici şi mărunte. Să fim între noi sinceri, fiindcă fără sinceritate reciprocă, munca noastră nu poate avea bază morală şi, prin urmare, nici rezultatul mare ce-l dorim.
Datorinţa directorului şi a profesorilor este să apărăm în primul rând demnitatea şi interesele şcoalei şi, oricare ar fi dorinţa noastră aceea, să o spunem deschis, pe faţă şi cu francheţă, fără gând ascuns, fiindcă numai aşa ne vom degaja de nobila misiune ce avem ca educatori ai tinerimei studioase.
„Vă salut pe toţi – încheie directorul – mulţumind Atotputernicului că ne-a învrednicit să trăim aceste zile mari de renaştere şi înălţare sufletească, dorindu-vă sănătate şi spor mult în lucrarea frumoasă ce începem. Declar prima conferinţă deschisă.”
Directorul aduce la cunoştinţă Conferinţei, că Liceul s-a preluat în 7 august, îndată după intrarea trupelor române în oraş.
Urmează repartizarea profesorilor pe clase şi materiile de predare.